iunie 8, 2011 – Publicat in Vinul.ro //

In momentul in care pe piata a aparut zvonul ca fostul ministru al Justitiei, Valeriu Stoica, va investi in dezvoltarea unei crame, foarte multi si-au pus intrebarea: de ce? Dupa ce ajungi insa sa vezi investitia facuta pe unul dintre dealurile Dragasanilor, raspunsul la aceasta intrebare vine aproape natural: din pasiune. De fapt, toata aceasta investitie este mai mult o una de suflet, o afacere de familie, in care traditia joaca un rol foarte important. Crama cu o arhitectura uimitoare, cum rar intalnesti in Romania, sta intr-un echilibru perfect langa conacul boieresc, renovat pana la cel mai mic detaliu, ce troneaza pe o aripa a domeniului. Mai surprinzator este faptul ca Irinel Stoica, sotia fostului demnitar, reprezinta alaturi de acesta unul dintre motoarele acestei noi aventuri.

De unde a luat nastere acest nou proiect?

Valeriu Stoica: Acest domeniu este o mostenire de familie a sotiei. El a fost infiintat in 1927 de catre Iancu Ramniceanu, strabunicul sotiei, dar de afacere s-a ocupat strabunica, Maria Ramniceanu, care a avut foarte mare grija de acest domeniu, pana la nationalizare. Dupa 1997 familia a recuperat proprietatea, dar atunci nu aveam nici un gand de investitie. Am dobandit motivatia de a porni pe acest drum dupa ce am vizitat crama Stirbey. Am ramas impresionati de ce pot face acolo, iar cand ne-am intors aici am privit cu alti ochi aceasta proprietate. La noi era mai frumos! E o expunere fantastica! Si atunci am realizat ca este pacat sa nu facem eforturi sa aducem locul la ceea ce a fost odata.

Irinel Stoica: Practic, ni s-au deschis dintr-o data ochii.

V.S.: In 2007, am apelat la arhitectul Alexandru Beldiman, un bun prieten, si el a reusit sa gaseasca acest echilibru intre traditie si modernitate. Conacul este purtatorul traditiei, iar crama este simbolul modernitatii. Nu are doar o functie industriala, este gandita ca un monument de arhitectura.

Ce suprafata exploatati in acest moment?

V.S.: In total, avem aproximativ 30 de hectare, dar pe rod sunt doar cateva hectare. Tinta noastra este sa nu mergem mai mult de 50 de hectare, dar asta abia peste 7-8 ani. Obiectivul principal este sa facem vin de calitate, premium. Ca soiuri avem Cramposie, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Feteasca regala, Tamaioasa romaneasca, Pinot Gris, Negru de Dragasani, Cabernet Sauvignon; Merlot si Pinot Noir. In principal ne gandim sa valorificam soiurile romanesti.

Crama pare destul de mare. Nu este cam mult pentru o suprafata de 50 de hectare?

V.S.: In momentul in care am realizat proiectul am vrut sa cream o imbinare intre frumusetea locului si estetica cladirilor. Crama pare ampla, dar care este gandita pentru 50 de hectare. Ea va gazdui evenimente artistice, culturale, expozitii. Este un complex pentru activitati culturale. Vinul este o activitate principala, dar nu este singura. Pentru a consolida cultura vinului in Romania, e nevoie nu doar sa fi preocupat de aspectele de producere a vinului. E nevoie sa ai intreaga sfera culturala a vinului, cu mai multe elemente complementare. Cum se descurca Ghislain Moritz, oenologul cramei?

I.S.: Foarte bine. Este foarte pasionat si implicat… Iar daca nu ai curaj si pasiune nu reusesti in acest domeniu. Ne-a fost recomandat de catre familia Kripp. Are ambitia sa faca ceva care sa-l exprime pe el. De asemenea, a avut puterea de a vedea in viitor si de a porni in aceasta aventura alaturi de noi. Se informeaza, vrea sa stie…

V.S.: Avem un nucleu de specialisti de inalta calificare, care isi dedica intregul timp acestei activitati. Cu ajutorul lui Ghislain vrem sa venim cu metoda de vinificare a Dragasanilor, dar cu un plus de slefuire din Burgogne. Cred ca Ghislain a reusit sa dea o personalitate cu totul speciala acestor vinuri, fara sa copieze modelul Stirbey. El m-a facut sa inteleg ca nu numai o calitate a vinului e importanta. Cand o calitate a vinului e importanta, vinul este dezechilibrat. Trebuie sa gasesti echilibru intre toate calitatile vinului, iar aceasta este marea incercare pentru un enolog.

Imi puteti spune la cat se ridica investitia?

V.S.: Imi este foarte greu sa evaluez pentru ca sunt mai multe zone de investitie: pentru plantatii, repararea conacului, constructia cramei, pentru utilaje. Pentru constructia cramei si utilaje au fost cateva milioane de euro bune. Daca faceam doar o hala industriala ieseam mult mai ieftin, dar nu asta a fost intentia noastra. Neavand o presiune de amortizare a investitiei, ne permitem sa fim destinsi, sa nu fim presati. Acesta este un domeniu la care nu te gandesti la profit. Recuperarea investitiei este o iluzie. Pana la urma trebuie sa existe pasiune, trebuie sa ai sentimentul unei generozitati fata de locul pe care il pui in valoare si fata de oameni.

I.S.: Nu este numai o investitie financiara, ci este si o investitie sufleteasca. Inainte de orice, a fost o investitie care s-a construit pe o puternica componenta emotionala. A fost un fel de „restitutio” din punct de vedere spiritual. Am satisfactia unei datorii sufletesti imense, aratand lumii ca distrugerile facute de comunism nu sunt iremediabile.

De unde Avincis?

V.S. De la Andreea, fiica noastra, Valeriu, Irinel, de la „vin” si de la „vincit”, care in latina inseamna „a invinge”.

I.S.: Un fel de vin al invingatorului! Deocamdata pentru vinuri mergem cu marca Avincis, dar mai avem ca element de identitate si Vila Dobrusa.

E compatibila structura de avocat cu noua pasiune?

V.S.: E foarte compatibila in sensul ca trebuie sa castigi bani din avocatura ca sa investesti in vin. (rade)

I.S.: Daca nu lucram in domeniu ca sa intelegem cum lucreaza sistemul legislativ, cum e reglementat un anumit domeniu, ca sa ai o viziune globala asupra unei activitati economice, nu stiu daca am fi reusit sau ne-ar fi fost mult mai greu.

Photo credit @ http://www.avincis.ro