august 14, 2013 – Publicat in Vinul.ro //Nu ne place sa o spunem, dar este o realitate a zilelor noastre: nimanui nu-i face placere sa fie criticat. Mai ales cand prezinti altora rodul muncii tale. Cine este atat de sincer sau naiv incat sa spuna ca are un copil urat si nu prea inteligent! Dar nici nu accepti sa iti spuna altul acest lucru. O astfel de atitudine este atat de des intalnita in lumea vinului, incat oamenii, indiferent ca sunt pe pozitia de critic sau criticat, s-au obisnuit cu ea, o accepta si uneori o cultiva.

Nu de putine ori mi s-a cerut parerea despre un anumit vin. „Parerea sincera, te rog!” Raspunsul a venit, dar poate nu ca o mangaiere pe crestetul capului, ci mai mult ca un upercut in stomac. Iar apoi s-a dezlantuit iadul! In absolut toate cazurile, producatorii, managerii, enologii etc incep prin a te convinge ca nu este asa, ca te inseli. Pe ton ridicat! Apoi, intr-un mod subtil isi expun propriile convingeri, pe care ti le repeta obsesiv de cateva ori, pentru a-ti intra bine in cap. Mai degusti o data din pahar, dai supus din cap…

In momentul in care ii ceri cuiva parerea inseamna ca iti doresti sa stii cu adevarat ce crede acea persoana despre un anumit lucru. De asemenea, trebuie sa fii constient de faptul ca vinul este un domeniu subiectiv si ca nu trebuie sa te astepti numai la aprecieri. Indiferent ca acea parere este una avizata sau nu, ca este o critica sau lauda, ai cerut-o. Asa ca accept-o!

Photo credit @ http://www.pexel.com