martie 28, 2011 – Publicat in Vinul.ro //

Unul dintre capetele de afis ale expozitiei de vinuri VinCe 2011 – Budapesta (19-20 martie) a fost degustarea comparativa dintre vinurile de Sauternes si cele de Tokaj. Cu toate ca organizatorii, nu au declarat-o fatis, degustarea s-a dorit a fi un vehicul de promovare a vinuri unguresti prin comparatie cu vinuri simbol din Sauternes. Potrivit organizatorilor, pregatirea „master-class”-ului, prezentat de catre Pierre Monetgut, director tehnic Chateau Suduiraut, si de catre Szepsy Istvan, vinificator al carei nume se identifica cu era moderna a vinurilor Tokaj, a reprezentat o adevarata lupta eno-diplomatica la nivel international. Retinerile Asociatiei Producatorilor din Sauternes in a se compara cu alte vinuri (retineri catalogate de foarte multi drept „frica de competitie”) au determinat mai multe institutii de afara sa ia atitudine vizavi de organizarea acestei degustari. Insa, cu toate reprosurile venite dinspre Asociatia producatorilor din Sauternes, de la sefii publicatiei britanice Decanter si chiar de la Institutul Master of Wine, detinatorii francizei Decanter in Ungaria au reusit sa puna alaturi cele doua regiuni.

Initial, organizatorii au intentionat ca vinurile sa fie degustate doua cate doua (unu de Tokaj, unu de Sauternes), pe recolte distincte, insa, pana la urma, vinurile au fost degustate in serii pe tara. Prima serie a fost formata din Chateau Lafaurie – Peyraguey 2007, Chateau Coutet 2004, Chateau Suduiraut 2005, Chateau Suduiraut 2001 si Chateau D’Yquem 1988, iar cea de-a doua din Disznoko 5 Putt. 2007, Szepsy 6 Putt. 2006, Beres 6 Putt. 2005, Dobogo 6 Putt. 2005, Szepsy 6 Putt. 1999 si Disznoko 6 Putt. 1993.

Facand abstractie de preferintele personale ale fiecaruia, realizarea unei comparatii intre vinurile celor regiuni este destul de greu de realizat, deoarece reprezinta doua stiluri distincte, cu traditie si personalitate diferita. Vinurile de Sauternes au de partea lor rafinamentul, eleganta, dar si un „PR” mult mai bun decat cele din Tokaj. Echilibrate, mai asezate si cremoase, acestea sunt dovada unei munci foarte minutioase, dusa pana la stadiu de arta. De cealalta parte, vinurile din Tokaj sunt mai exotice, mai explozive, datorita prezentei mineralitatii si a aciditatii ridicate care echilibreaza aproape ludic zaharul rezidual, care poate ajunge pana la 700 de grame pe litru, transformand senzatia finala in ceva apropiat cojilor de portocale si de grapefruit.

Chateau Lafaurie – Peyraguey 2007

Culoare aurie intensa, cu tonuri de de miere, stafida si caisa confiata si gust armonios, onctuos si gliceric, cu senzatii de miere, masline verzi si iarba grasa. Alcoolul ii da structura si echilibru. Pe final, aduce niste tonuri usor amarui, de tabac.

Chateau Coutet 2004

Nasul aduce un complex de miere si fructe coapte (curmale, pere si pepene galben), cu unele tresariri de cafea si ceara. Aceeasi nuanta de ceara se simte si in gustul cremos si catifelat, dominat de zahar. Postgustul este destul de viu din cauza condimentului intens si notelor de crema de zahar ars.

Chateau Suduiraut 2005

Un vin solar si foarte bogat in arome de musetel, curmale, pepene galben, ananas si fructul pasiunii. Gustul este dulce, licoros, dar nu trimite catre miere, ci mai mult spre serbet, cu multa vanilie si piersica. Senzatie finala caracterizeaza intreg parcursul gustativ al vinului: intensa, echilibrata, cu zvacniri citrice.

Chateau Suduiraut 2001

Evolutia impecabila i-a adus acestui vin pe langa notele de miere si flori uscate si niste senzatii de sherry, iod si menta. Partea vegetala este foarte bine reprezentata gustativ, vinul aruncand din abundenta tonuri de rubarba si caise parguite, bine incadrate si echilibrate de notele de piper verde si nuca.

Chateau D’Yquem 1988

Viu si foarte intens, cu o culoare aurie, ce da reflexii de cupru, vinul dezvaluie o multitudine de arome elegante si asezate de ciocolata, capuccino, curmale, caise confiate si ierburi uscate. Atacul aduce senzatii de samburi uscati dulci (caju si migdale). Tentele condimentate sunt destul de prezente in gustul dulce, dens, iar aciditatea crocanta aminteste de pomelo. Finalul devine foarte exotic si complicat, datorita notelor de sofran.

Disznoko 5 Putt. 2007

Aciditatea il face foarte suculent, cu toate ca notele aromatice dominante trimit catre miere, vanilie si prajitura de ciocolata. Gustul se exprima in valuri, cu multa dulceata de trandafiri si gutui coapte. Finalul este echilibrat, dar vinul mai are nevoie de timp, pentru integrarea aciditatii.

Szepsy 6 Putt. 2006

Culoare auriu spre roscat si un nas care aproape „tipa” a arome de dulceata de gutui. Un vin foarte interesant in simplitatea lui, cu unele note florale ce amintesc de frezii si liliac. Final intens, dominat de miere, cu tente de condiment si seminte de floarea soarelui.

Beres 6 Putt. 2005

Nuante mai naturale, spre flori de tei si cais, cu un gust vegetal-dulce, si unele note de nuca, capatate in urma evolutiei. Finalul este destul de simplu, dar direct si intens.

Dobogo 6 Putt. 2005

Pare ca are o dubla personalitate, deoarece in nas se exprima foarte sobru, cu note de miere, ierburi uscate si nuca verde, iar gustativ vinul se transforma devenind mai jucaus, mineralitatea integrand si ceva sarat printre tonurile de piersica zemoasa, vanilie si soc. Foarte interesant se exprima aciditatea care ii aduce coaja de portocala in postgust.

Szepsy 6 Putt. 1999

Culoare de ambra, asemanatoare cu cea a cognacului si arome intense de miere, ierburi uscate, capucino si ciocolata neagra, echilibrate de mineralitate. Lemnul destul de prezent sta in bun echilibru cu aciditatea, dand gustului dulce un plus de vioiciune si densitate.

Disznoko 6 Putt. 1993

Foarte bine structurat si rotund, vinul nu este greu, aciditatea reusind sa domine zaharul rezidual, fara insa sa il puna in plan secund, ba chiar pune in valoare notele de miere, peltea de gutui si caise confiate. Finalul este direct si elegant, etaland sobru un complex de minerale, cafea si ierburi uscate.