martie 23, 2011 – Publicat in Vinul.ro //

Tensiunile aparute de-a lungul mai multor secole intre poporul roman si cel maghiar, ne-au determinat sa credem (si de cele mai multe ori ne-a facut placere!) ca suntem mai buni decat vecinii nostri in mai toate domeniile, inclusiv in cel al vinului. Deh, umori nationaliste! Nu mai este nici un secret ca Ungaria face vin (cu pasiune si rigurozitate) si in alte parti decat in Tokaj. Ceea ce nu stim este faptul ca in tara lui Arpad producatorii de vinuri au reusit sa se lepede destul de repede de obiceiurile impuse de Cortina de Fier si de doctrina socialista si, aliniindu-se regulilor pietei libere, concurentiale, au reusit sa aduca Ungaria in randul producatorilor est-europeni care conteaza pentru intreaga lume a vinului. Altfel, nu ar putea fi explicata atitudinea consumatorilor maghiari care platesc in jur de 20 de euro sa deguste vinuri in cadrul unei expozitii sau, sau 200 de euro pentru cursuri de doua ore ca sa le invete. De asemenea, nu ar putea fi explicata prezenta „cremei” specialistilor si a producatorilor de renume mondial in cadrul unui summit ce are ca principal obiectiv promovarea generica a vinurilor unguresti.

Cea de-a doua editie a summit-ului de vinuri VinCE, organizat de publicatia Decanter Ungaria, a reusit sa adune, la mijlocul lunii martie, la Hotelul Corinthia din Budapesta, pe langa 130 de producatori de vinuri din Ungaria si tarile vecine, si un numar impresionant de specialisti-oenologi din intreaga lume, printre care s-au numarat mai multi Master of Wine.

Poate ca pentru publicul consumator din Romania expresia Master of Wine nu spune foarte multe, insa aceasta categorie de super-experti este cea care de cele mai multe ori dicteaza trendurile de calitate si pret la nivel international. Din 1953 pana astazi, peste 2000 de candidati au incercat sa obtina titlul de Master of Wine, numai 288 dintre acestia reusind sa treaca de strictele examene ale Institutului din Londra. Ca sa atragi atentia acestor experti trebuie sa te impui pe piata internationala a vinurilor nu numai prin calitatea si expresivitatea lor, dar si prin numarul de producatori care indeplinesc aceste criterii. Daca in Romania vizitele unor astfel de specialisti s-au realizat aproape incognito si fara prea multe consecinte pentru piata, in Ungaria, la VinCE 2011, nu mai putin de cinci MW au sustinut sesiuni si conferinte pentru consumatori, alti cativa fiind prezenti ca simpli participanti la eveniment.

Prezentari cu „casa inchisa”

Aproape 3000 de persoane, dintre care 1000 au participat la seminariile si cursurile „masterclass”, au platit sa deguste produsele celor 150 de producatori de vinuri, palinca, branzeturi, ulei de masline si mezeluri. Pentru a oferi expozitiei de vinuri si o valoare educativa, reprezentantii Decanter au organizat in cadrul targului nu mai putin de 50 de sesiuni, seminarii si „master classes”. Capetele de afis le-au tinut atat prezentarea sustinuta de Warren Wininarski, fostul proprietar al cramei Stag’s Leap, unul dintre pionierii vinului californian si invingator al Marii Judecati de la Paris din 1976, dar si „competitia” dintre vinurile de Sauternes si Tokaj, ambele atragand peste 200 de participanti.

Printre cursurile cu mare priza la publicul consumator s-au mai numarat cel sustinut de Lynne Sherrif MW si Sarah Jane Evans MW, care au dezvaluit cate ceva din secretele „castei” Master of Wine, degustarea de sampanie sustinuta de Denis Roland Billecart, cea de vinuri de Jerez, realizata de Sarah Jane Evans MW, dar si cursul despre noile „bijuterii” din Balcani, al singurului Master of Wine din aceasta zona, grecul Konstantinos Lazarakis. In cadrul acestei degustari, alaturi de vinuri din Slovenia, Grecia, Bulgaria si Croatia a fost prezentat si cupajul romanesc Flamboyant Davino, vin ce a dat prilejul unor discutii intense legate de tehnica cupajarii. De asemenea, au mai fost sustinute conferinte pe teme precum importanta comertului electronic si a internetului in industria vinului, diferentele dintre Lumea Noua si Lumea Veche, aparitia noilor nume de legenda in industrie sau vitivinicultura bio-organica.

Singurii producatori romani prezenti cu stand la cea de-a doua editie a VinCE au fost Agricola Stirbey, Cramele Recas si Wine Princess, producator destul de bine „ancorat” in piata vecina.

Ca si la editia de anul trecut, VinCE a reusit cu succes sa puna vinul maghiar intr-un context mult mai amplu si in acelasi timp a reprezentat o buna oportunitate pentru producatorii de aici, mici sau mari, mai mult sau mai putin cunoscuti, sa arate ca ceea ce propun pietei este diferit. Numarul destul de mare de vizitatori platitori, dar si dorinta acestora de a afla cat mai multe despre vinuri in general, indica faptul ca Ungaria iubeste vinul si il considera un stil de viata. Daca prin absurd, am lua in considerare faptul ca VinCE reprezinta o imagine la scara mai mica a pietei ungureasti a vinului, atunci distanta in timp dintre Romania si tara vecina este echivalenta cu aproape un deceniu.