Poate că ăsta este cel mai cunoscut (sau deloc!) aspect legat de viticultura dalmată! Faptul că aici a apărut soiul cunoscut lumii întregi sub numele de Primitivo sau Zinfandel, soi care face furori de câţiva ani, nu doar în România, ci la nivel internaţional. Croaţii îi spun Crljenak Kaštelanski (în “traducere” fonetică Țârlienac Caștelanschi) sau Tribidrag, în funcţie de regiune.

Aflată de-a lungul coastei Mării Adriatice, Dalmaţia este una dintre cele patru mari regiuni viticole croate, alături de Istria & Kvarnet, Slavonia & Regiunea Dunăreană şi Bregovita Hrvatska, însă importanţa sa strategică în peisajul vinului croat reiese atât din diversitatea viticolă, fiind zona cu cel mai mare număr de soiuri autohtone, dar şi din faptul că este o importantă şi prosperă zonă turistică a Croaţiei (a doua după Istria).

Pentru a înţelege specificul regiunii Dalmaţia şi importanţa vinului pentru această zonă, se cere un foarte scurt parcurs al istoriei acesteia. Primele semne ale vinului şi vinăritului în zonă au fost identificate acum 3800 de ani, când ilirii se ocupau cu acest obicei. Colonizată de greci şi controlată de romani mai târziu, regiunea Dalmaţia a avut parte de mai multe schimbări de stăpâni în Evul Mediu, de la bizantini, veneţieni şi austro-ungari, care au venit la pachet cu influenţele aferente. Poate cea mai importantă influenţă au avut-o veneţienii, care au guvernat regiunea timp de 400 de ani. În epoca modernă, Dalmaţia a intrat în 1920 sub ocupaţie iugoslavă, ca mai apoi să fie anexată Italiei (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), iar în 1947 a devenit parte din Iugoslavia.

Toată istoria acestei regiuni este strâns legată de viţa de vie, unul dintre pilonii fundamentali ai economiei locale. În total, în Croaţia sunt înregistraţi 1575 producători de vinuri (2023), 41% dintre aceştia activând în Dalmaţia.

Solul aparent infertil a devenit foarte productiv odată cu transformarea lui în plantaţii de viţă de vie. Plasarea plantaţiilor pe versanţi cu pante foarte mari sau în zone în care a fost nevoie de stabilizarea solului şi curăţare manuală a rocilor şi pietrelor, a dus la încadrarea unei bune părţi din viile dalmate în categoria “viticultură eroică”, de către Centrul de Studii, Cercetări şi Valorificare a Viticulturii Montane.

Solurile sunt compuse predominant din rocă calcaroasă şi dolomit, soluri terra rossa, aluviale şi diluviale, dar în multe locuri sunt şi soluri amestec de argilă, calcar, şist şi roci metamorfice. În aceste zone, datorită incapacităţii solului de a păstra depozit de apă, rădăcinile viţei merg mult în adâncime, conferind vinurilor o mineralitate ridicată.

O altă caracteristică definitorie pentru Dalmaţia o reprezintă impresionanta sa biodiversitate, fiind una dintre regiunile cu cele mai numeroase soiuri indigene din lume. Dintre cele 198 de soiuri înregistrate, 125 sunt indigene, iar 98 se găsesc pe lista națională a soiurilor recunoscute de vie – DOP (Denominație de Origine Protejată). Dalmaţia este considerată a fi locul de naştere al soiului Zinfandel / Primitivo, cunoscut aici ca Tribidrag / Crljenak Kaštelanski. Cele mai plantate soiuri sunt Graševina (26,6% din suprafaţă) – cunoscut la noi sub numele de Riesling italian, cu unele exemple extraordinar de bine realizate, Malvazija Istriana (9,53%), cu unele vinuri impresionante din punct de vedere al mineralității, și Plavac Mali (8,18%), soi care, datorită taninurilor, fructului şi acidităţii, poate fi comparat cu Nebbiolo.

Alte soiuri interesante: Pošip (comparat de mulţi dintre croaţi cu Chardonnay, cu o structură aromatică elegantă, mineralitate şi aciditate bine reprezentate), Babic (soi de struguri negri care s-a adaptat foarte bine la condiţiile mediteraneene şi care reuşeşte să îşi păstreze aciditatea şi concentrarea fructată, cu o mineralitate elegantă), Maraština (nivel ridicat al acidității, ierbos, cu nuanțe minerale și textură cremoasă), Grk sau Debit (vinuri albe fructate, prietenoase, foarte ușor de înțeles și consumat).