iulie 4, 2011 – Publicat in Vinul.ro //

In ultima vreme, tot mai multe persoane – apropiati si nu numai, au inceput sa isi arate nemultumirea fata de preturile vinurilor romanesti. Ca sunt prea scumpe? Ca pretul nu reflecta valoarea lor reala? Ca exista alternative de import mai ieftine si mai bune? Cei mai radicali dintre acestia au trecut deja la fapte: ori nu au mai cumparat vinuri, preferand alte tipuri de bauturi, ori s-au orientat catre segmentele inferioare de pret, spre vinurile vrac sau catre oferta de importuri.

Vinurile romanesti sunt supraevaluate. Am spus asta in mai multe randuri, chiar daca pentru unii a inceput sa miroasa a cliseu. Cum s-a ajuns aici!? In primul rand, din cauza producatorilor care au crescut preturile fara sa tina cont de valoarea reala a vinurilor, mizand pe faptul ca romanul nu are cultura in domeniu si nu discerne care este valoarea reala a unui vin. A doua cauza este legata de lipsa unor termeni de comparatie. Romania nu a reprezentat si nu reprezinta o piata interesanta pentru producatorii de afara, capabili sa propuna vinuri cu un raport calitate-pret real. Fara concurenta palpabila, producatorii de vinuri de la noi s-au raportat unii la altii, in cele mai bune cazuri, sau au refuzat sa tina cont de piata, considerand ca sunt atat de buni incat nu mai au nevoie de o raportare rationala la restul pietei.

Paradoxal, a treia cauza tine de modul de gandire al consumatorilor, unul universal valabil, existent nu numai in Romania. Multi, in mod involuntar, considera ca un vin mai scump este si mai bun, asociind valoarea cu pretul ridicat. De-a lungul vremii s-au facut o gramada de experimente care au demonstrat ca pretul unui produs influenteaza perceptia asupra calitatii.

Acestor trei cauze li se mai adauga si altele, care, pentru marele public, trec de cele mai multe ori neobservate si care contribuie si ele la cresterea preturilor. De fapt, acestea sunt motivele pe care cele multe companii le folosesc pentru a justifica preturile ridicate: de la faptul ca in Romania nu exista producatori de produse auxiliare (sticle, capisoane, etichete, instalatii de vinificare etc), pana la politica agresiva sau de-a dreptul insolenta a marilor retaileri.

Si iata-ne ajunsi in momentul in care tot mai multi consumatori incep sa isi puna intrebari in privinta vinurilor romanesti, mai ales despre valoarea lor reala. Iar aceasta situatie vizeaza vinurile autohtone de pe toate segmentele de calitate. Indiferent ca sunt pe palierul entry-level sau premiu, super, ultra premium, atunci cand compari vinurile romanesti cu cele de afara, ajungi la concluzia ca 25 de Euro nu mai este egal cu 100 de lei, de exemplu. Paritatea isi pierde functia matematica, in ecuatie fiind introdus un element ce trimite mai mult spre latura subiectiva: calitatea.

Photo credit @ http://www.pexels.com